Într-un spectacol cu marionete este esențial să nu-ți tremure mâinile, pentru că asta ar însemna ca marioneta ta să execute niște mișcări ciudate, dezamăgitoare. Dar dacă poți învăța păpușa să facă mișcările de una singură? Tu doar îi dictezi direcțiile, iar ea se ocupă de rafinitatea spectacolului.
OBAMA ȘI SPERANȚA SA CONTRAFĂCUTĂ
Fie că vrem noi sau nu, S.U.A are o enormă importanță pentru situația mondială. Dovada indubitabilă este această pseudo-criză prin care trecem (nu există măcar un interviu sau raport cu niște cauze cât de cât plauzibile, pentru că lumea nu vrea să creadă că totul a fost hotărât de o gașcă de maniaci bancheri). Așa că orice nu s-ar întâmpla în țara yankeilor, efectele se resimt la scară planetară. Alegerile electorale care s-au desfășurat au cuprins, fără să ne dăm seama, întreaga planetă, iar cuvinte mărețe au fost rostite.
Majoritatea din cei pe care-i interesează soarta planetei și din cei care sunt atenți la orice știre, au fost păcăliți superb de genialul joc al minții pus la cale de Obama & Co. Chiar și oamenii cu o oarecare comprehensie a conspirației (nu a teoriei, a practicii) au spus lucruri ca : ”Păi, cel puțin nu este ca Bush”, sau ”Păi, măcar e grozav să vezi o nouă speranță”. Nu este Bush, este mult mai periculos decât el. Ce fel de speranță, când aceasta își are pilonii înfipți adânc în carnea minciunii? De fapt, ce rost are această ”speranță”? Soția lui Barack, Michelle spunea că ”totul începe și se termină cu speranță”. Un adevărat non-sens. Speranța e forța care te împinge spre linia de finiș, e cea care te aduce acolo. Conform teoriei obamieme, ea te așteaptă și la final, îți rânjește și-ți spune – ”ha, nu aici trebuia să ajungi, hai, încă puțin, că mai poți” Iar la următorul final scenariul se repetă, din nou și din nou…Până când o să vrei să ieși din competiție și să trimiți speranța la mama ei, înapoi în Cutia Pandorei. Speranța de care vorbesc ei e o plantă a cărei fructe le poți culege doar în viitor, niciodată ACUM! E ca un căluț de la carusel – nu contează cât de repede se mișcă, niciodată nu-l vei ajunge pe cel din fața ta, dar mereu îl vei vedea, ca un loc pentru proiecție a speranței. Acesta este rolul celor ca Obama – să te convingă să stai pe căluț, în pofida dezamăgirii evidente, ”sperând” că lucrurile se vor schimba. Dar ele nu se schimb, pentru că așa este făcut sistemul. Să le prevină.
Speranța ne este băgată mișelește pe gât de niște ticăloși – ”Lucrurile vor fi mai bune dacă o să consumați zilnic câteva guri de speranță (de rah…)”. Barack Obama este vânzătorul cel mai dulce dintre toți, care îndeplinește poruncile stăpinilor săi și vinde înghețată la toată lumea. Toată lumea, păpați înghețata-minune a lui Obama și veți slăbi, păpați îngețata-minune și vi se va mări salariul…O să tot înghițiți până când o să vi se facă rău, iar Canaanul promis de negroteiul pacifist va fi primul WC găsit unde veți merge să eliminați pe toate căile posibile efectele înghețatei-minune. Asta îi înspăimântă pe patronii lui – abandonarea speranței. Noi nu trebuie să cerem dreptate și libertate acum…Nu, astea vor veni de la sine, în VIITOR! Noi trebuie să sperăm, să sperăm… Ca să împiedice asta, trebuie să mențină vie aspirația și nu însăși starea de a dobândi ceea ce vrei (”eu sper să mă întâlnesc cu dumitale, nu să mă întâlnesc, de fapt”).
Așa că, marioneta lor cea mai lustruită (de data asta au aplicat vopseaua întunecată) vinde speranța evitând rebeliunea. Închipuiți-vă că pe stradă iese un tip supărat pe viață, supărat că nu are ce mânca, nu are cu ce-și hrăni familia. Și hopa, de la colț îi face cu mânuța lui ciocolatie Obama The S(l)aver. Înghețata-minune își face efectul, și problemele dispar toate ca țânțarii de la Raid, toate fiind înlocuite de senzația efemeră a speranței. E ciudat că înghețata asta își face efectul mereu a doua zi, așa cum am mai zis, dar niciodată nu știi care este cea a doua zi.
- ”Mami, mai vreau niște speranță!”
- ”Nu se poate dragul meu, azi păpăm înghețata-minune, speranța e mâine.”
- ”Atunci, voi mânca mâine, mami?”
- ”Nu știu, tătuca Obama ne-a spus că putem spera, dar când ajungem mâine, putem sper doar că e ziua următoare.”
Cam așa funcționează rețeta minune a speranței. Campanie electorală care a spart orice record, care a doborât principii rasiste, a fost bazată pe un singur cuvânt – schimbare. Această tehnică a fost dezvoltată cu măiestrie de Bill (S)Clinton și alții din cotineața lor comună. Este foarte eficientă, deoarece susține sus și tare – ”Nu vă este bine așa cum este acum!” Toată lumea behăie în acord comun – ”Daaaaaaaaaaaaa”. Atunci când nu le place starea actuală a lucrurilor, le este propusă o schimbare magică. Chiar dacă, la fel ca și Obama, nu spui în ce constă. Tu doar continui să repeți, un vechi truc manipulator – schimbare, schimbare, schimbare. Iar ca lucrurile să nu fie monotone, cânți melodia pe două note – schimbare, speranță, schimbare, speranță.
Este foarte important pentru Obama să nu menționeze ce înseamnă această speranță, ce înseamnă această schimbare, în termeni politici, economici și sociali. Speranța în ce? Schimbare unde? Credință în ce? Răspunsuri exacte la aceste întrebări ar fi fost capătul campaniei electorale obam(u)ieme. Planul secret a fost ca toată lumea să-și focalizeze atenția pe Obama, toate lucrurile pe care le vrei, pe care le speri, trebuiau să fie condensate în ideile acestui om. De asta era și este crucial pentru el să nu specifice în detaliu ce înseamnă ”speranță”, ”schimbare”, ”încredere”.
Scopul este să creeze o matrice universală, pe care fiecare ar putea să o aplice. Speranța devine astfel, ceea ce vrei tu să devină, tu și numai tu. Îți dă senzația că schimbarea care se va produce va fi o schimbare pentru tine! Fățuca lui Obama trebuie să fie ecranul unde fiecare proiectează propriile idealuri, Obama trebuie să fie simbolul central al concepției tale despre lume. Precizările ar distruge asta. Ție îți place înghețata de la colț, iar speranța care ți se injectează odată cu dulcele gust al lichidului te face doar să speri la o înghețată mai bună. Dar dacă ți-ar spune nenea Barack mâine că nu mai are de gând să vândă înghețată, ci Coca-Cola, vei fi de acord? Tu poate da, dar vecinul nu. Așa că, el încă stă acolo, la colț, și servește pe toată lumea cu un zâmbet mai larg decât al rechinului.
Ei nu vor ca Obama să fie văzut doar ca Mesia, ci și ca Abraham Lincoln, John Fitzgerald Kennedy sau Buddha – pe oricine vrei tu să proiectezi, pentru că Obama este o pagină albă, un ecran gol sau o scenă găurită. Obama este liderul fă-ți-l tu, desfășurarea minții tale. Nu există cale mai puternică de a manipula oamenii decât de a le spune ceea ce vor să audă și să menții tăcerea asupra lucrurilor pe care nu le-ar agrea, dar care le agasează pe toți. Oricărui vânzător i se spune că fiecare produs are o clientelă specială, și că trebuie să-și focalizeze atenția doar pe o anumită categorie. Obama este același tip de vânzător, doar că la o scară mult mai mare, cu o uriașă rețea de consilieri și experți în artele manipulării.
Discursurile lui Obama nu sunt din inimă, ci de pe ecran. Expresiile sale pline de emoție nu sunt decât rezultatul unui antrenament foarte bine pus la punct. Dacă îi analizezi toate acțiunile fără pic de pasiune și total obiectiv, atunci se văd clar tehnicile pe care le folosesc. Tony Blair face unele dintre cele mai evidente ”fraude” psihologice – începe o frază, se oprește la jumătatea acesteia, evidențiază cu o expresie emoțională falsă și privește jos pentru a mări efectul. Obama este mult mai fățarnic și mai îndemânatic. Dar nu încât să nu poată fi ”citit”. Și cum nu văd oamenii ochii aceia reci deasupra zâmbetului mișelește pictat?
Poți să-i vezi mintea lucrând, privind pe ecrane imaginare în stânga și dreapta sa, pentru mesajele sale cheie. Oratorii din-inimă nu fac așa ceva, ei sunt prea adânciți în ceea ce simt și ceea ce spun pentru a sta câteva secunde să se gândească la cum se uită sau cum este rostită fraza. Avalanșe noi de idei îi mână din urmă, și ei continuă discursul, chiar cu posibile greșeli. De câte ori a greșit Obama? Mișcările corpului și mimica lui Obama se aseamănă mai mult cu cele a unui prezentator de știri economice, decât cu cele a unui orator adevărat, candidat la postul de președinte a celei mai prospere țări din lume.
HITLER ȘI OBAMA – RITUALURI COMUNE
Națiunea americană se află deja într-o anumită transă, iar toate astea ne duc înapoi cu gândul la naziști. Obama nu seamănă cu Hitler, nu se poartă ca și acesta, dar efectele sunt identice. Orice istoric s-a întrebat de unde a avut Germania resursele financiare pentru a se angaja într-un nou război. Toată reconstrucția acesteia a fost dirijată de familiile banchere Rothschild, care au stabilit și prevederile Conferinței de ”Pace” de la Versailles din 1919. Hitler a promis ”speranță”, ”schimbare” și ”ceva în care să credem”. El vorbea în fața unor mulțimi dornice de un etern, nou mâine. Mult mai târziu, spre marea lor spaimă, și-au dat seama ce au făcut și pentru ce și-au dat acordul.
Obama este mult mai periculos decât Bush deoarece el poate vinde speranțe gloatei aflate în transă prin câteva simple cuvinte, iar Băiețelul Bush nu era nici pe departe în stare de așa ceva. De fapt, acesta era un idiot transparent fără nicio cunoștință în tehnicile persuasiunii, și de aceea a fost necesară o enormă fraudă în campania sa electorală pentru ca să fie ales.
Ca și Hitler, Obama țintește tinerii. Proaspătul președinte S.U.A anunțase pe situl său oficial www.change.gov (până și aici nu s-au putut abține) că toți elevii, de la gimnaziu până la universitate vor trebui să participe la servicii comunitare. Ar părea ceva inofensiv, dar o analiză puțin mai detaliată ne demonstrează că scopurile sunt mult mai cuprinzătoare. Având numele de ”America Serves”, acest program presupune crearea unor grupări adiționale pentru a ajuta profesorii – HealthCorps, CleanEnergyCorps, VeteransCorps. “Obama va chema cetățenii de toate vârstele să servească America, elaborând un plan care prevede 50 de ore în folosul comunității pentru cei de la gimnaziu și 100 pentru cei de la universitate, în fiecare an.” Nu pare nimic grav, este ceva chiar benefic, nu? La câteva zile după asta, într-o vizită în Colorado Springs, afirmă oficial că vrea să vadă o ”forță civilă a securității naționale” care să fie la fel de puternică precum sunt Armata, Forțele Marine și Aviatice. Joseph Farah, WorldNetDaily : ”Dacă avem de gând să facem o astfel de poliție civilă, la fel de puternică și finanțată ca și Forțele militare ale S.U.A, atunci națiunea asta chiar doarme un somn profund. Credeam că democrații erau de părerea că S.U.A cheltuie prea mulți bani în domeniul militar. Cum este posibil ca însăși candidatul lor să încerce crearea unei forțe militare în masă? Iar dacă aceasta va angaja în mrejele ei civilii, atunci s-ar putea să depășească numărul tutoror celor din Armată, Aviație și Marine. Oare Obama chiar vorbește serios despre această forță națională?”
Printre toate cuvintele frumoase pe care le-a zis Obama, adevărul s-a strecurat. El nu este și nu a fost niciodată de partea păcii sau a libertății. Este un demagog fruntaș, la fel cum au fost Băiețelul Bush, Clinton, Tătuca Bush, Reagan, Carter și mulți alții din teatrul demonic. Diferența între el și precedenții săi este că Obama o să-și încălzească mult timp fesele pe scaunul de la Casa Albă. Sedarea în masă este de lungă durată.
STĂPÂNII LUI OBAMA
Bush și guvernarea sa a fost una de fațadă, probabil bine plănuită de tăticul său schizofrenic. Era nevoie de un incompetent și un băiețel de la țară, care să nu poată conjuga corect verbele limbii sale materne, pentru a crea imaginea de Dl.Prostie sau Dl.Incompetență, așadar, soluția proastă. Aripa neoconservativă (pentru a înțelege cum funcționează teoria NeoConului, verificați articolul) a Republicanilor Iluminați l-a controlat pe Bush timp de 8 ani și a condus țara în războaie externe și haos financiar (tipul prost/soluția greșită); acum, aripa Democrată (tot Iluminată), condusă de ticălosul Zbigniew Brzezinski, unul dintre cei mai mari arhitecți ai Noii Ordini Mondiale, l-a adus pe ”Salvator”, Barack Obama, pentru a ne conduce spre ”speranță” și ”schimbare” (tipul deștept și bun/soluția corectă). Așa că toată lumea a spus – ”Măcar nu e Bush”. Dar nimeni nu prea știe în ce va consta adevărata politică a lui Obămel.
Imaginea că Obama este împotriva războiului este pe cât se poate de falsă. El afirmă că e împotriva invaziei din Irak, dar o să vedem ce va face în legătură cu asta. Cum poate un om, care cheamă mai multe trupe, inclusiv trupe europene (știm că soldații români vor rămâne și în 2009), să fie trimise în Afghanistan, să fie împotriva războiului? De asemenea, Dl.Față Zâmbitoare a mai menționat că este gata să bombardeze Pakistanul și să folosească forța militară pentru a opri contrucțiile nucleare iraniene. Și ghici cine este Secretar de Stat din ianuarie? Hillary Clinton. De asemenea, a renumit în funcție pe ministrul Apărării – Robert Gates (ambii Council on Foreign Relations – grupare masonică). Obama nu este deloc împotriva războiului, iar stăpânii lui au propriile moduri pentru război. Din ce în ce mai multe trupe vor fi trimise la moarte sigură de masca neagră pe care o poartă această marionetă.
Obama pretinde că este un ”unificator”, vorbește des de ”aducerea oamenilor împreună” într-o comunitate mondială (dictatură mondială). Mentorii lui Obama sunt aceeași care au trasat liniile politicii mondiale și mai înainte. Zbigniew Brzezinski este figura centrală (din câte se cunosc) a agendei secrete de stabilire a unei Noi Ordini Mondiale. Împreună cu David Rockefeller, a fond Comisia Trilaterală. Brzezinski a recunoscut public faptul că a finanțat și antrenat ceea ce noi putem numi astăzi ”teroriști”; în Afghanistan, pentru a opune rezistență guvernului sovietic de la conducere. Ideea era, după spusele lui Brzezinski, să momească Uniunea Sovietică să atace Afghanistanul pentru a-și proteja guvernul comunist de la Kabul, și astfel să le creeze rivalilor sovietici propriul Vietnam. Planul polonezului a ieșit ”de minune”, cu peste un milion de soldați afgani morți în timpul ocupației sovietice din 1979-1989. Iar asta se pare că nu-l afectează pe Brzezinski niciun pic.
Acești soldați antrenați de banii lui Brzezinski și ai asociaților săi vor deveni cunoscuți ca ”Mujahideen”, apoi ramificații din aceștia se vor fi transformat în talibani și Al-Qaeda. Așa că terorismul a fost inventat de însăși forțele de la conducerea Americii pentru a egala balanța URSS, creându-le acestora probleme. Dar, folosul terorismului, adevăratul sens al acestuia a fost descoperit după destrămarea URSS, iar lupta oficială împotriva acestuia (cum să lupți cu ceva ce tot tu ai creat?) a fost declarată după uriașa păcăleală sângeroasă de la 11 septembrie.
Aceștia sunt oamenii din spatele lui Obama, aceasta este adevărata conducere. Și atunci, e doar o ironie faptul că Obama vrea să trimită din ce în ce mai multe trupe acolo unde adversarul e alimentat de aceeași bani care înarmează și soldații americani? E un calcul rece, total lipsit de scrupule umane, făcut de niște maniaci, plini de ură (Brzezinski are o ură înnăscută pentru ruși și chinezi). Rusia și China sunt țintele lui Zbigniew, atunci Rusia și China sunt țintele lui Obama. Un război care ar implica Rusia și China este scopul guvernării lui Obama. Dar acesta este doar o parte dintr-un mare plan, iar Brzezinski este doar o altă marionetă pe scena altcuiva… Ura acestuia (a lui Z.B) e folosită pentru a manipula o națiune întreagă, dar scopul final este un Guvern Mondial, o Bancă Centrală, o unică monedă și armată și o populație chipată, conectată la un sistem de satelite. Simplul fapt că ceea ce spun eu aici nu vi se pare străin înseamnă că suntem aproape.
Fiul lui Brzezinski – Mark, a fost unul dintre consilierii personali a lui Obama, iar celălalt fiu al său – Ian, a fost consilier personal pentru campania lui McCain…Iar ca totul să fie complet, fiica sa – Mika, a fost legătura taberei obamieme cu televiziunea MSNBC. Obama a fost ales cu mult timp în urmă, lucru știut doar de cei din vârful piramidei, iar relațiile sale cu Brzezinski sunt de aproape 30 de ani, atunci când Obama a absolvit Universitatea Columbia, unde Brzezinski era șeful Relațiilor Comuniste. Atunci când este întrebat de această perioadă, Obama pur și simplu refuză să vorbească. Chiar de atunci, Obama fost susținut de organizațiile masonice și discrete din spate (una dintre ele era Fundația Ford, unde lucra maică-sa). Totul este foarte simplu, chiar și mintea unui țăran deștept o poate enunța – Voi chiar credeți că un ”om al poporului” apare așa, din senin, de nicăieri, pentru a conduce cea mai șireată campanie electorală din istoria S.U.A? A fost ales cu mult timp în urmă de cei care vor să facă sclavi aceeași oameni pe care Obama vrea să-i ”elibereze”. Cei care-l finanțează pe Obama sunt tot cei care au creat pseudo-criza financiară – Goldman Sachs, UBS, Citigroup, Credit Suisse, Deutsche Bank, J.P Morgan Chase, Morgan Stanley și așa mai departe. Conform regulilor constituționale, finanțarea publică a unei campanii electorale are anmumite limite. Bineînțeles, Obama a ales alternativa finanțării private, care este nelimitată…Și cei care-l finanțează, o fac oare degeaba?
Apare încă o figură multibilionară în anturajul lui Obama, de data asta, un vecin de-al nostru – George Soros, asociatul lui Brzezinski (un ungur și un polonez, a naibii duet). Soros, de asemenea, ocupă funcții în Consiliul Relațiilor Externe (Council on Foreign Relations) și finanțează Consiliul European pentru Relații Externe. Mai pe scurt, este unul dintre cei mari.
Soros a finanțat multe alte mișcări care au apărut în Ukraina, Georgia și în alte părți; a transmis cu măiestrie ucenicilor săi arta prostestelor și a loviturilor de stat. Soros și Brezinski sunt tăticii, iar Obama nu este decât o altă molie care se prostituează pentru faimă și putere. Obama s-a autonumit șef al Consiliului de Refacere Economică, care este condus de cei din interior, bineînțeles.
• Austan Goolsbee este un alt asociat apropiat al lui Obama, un inițiat al Skull&Bones (Băiețelul și Tăticul Bush, Kerry, printre membri).
• Timothy Geithner a fost numite de Obama șeful Trezoreriei, acesta este membru, din nou, al Grupului Bilderbergm Comisia Trilaterală și Council on Foreign Relations.
• Robert Rubin este directorul de la Citigroup, vicepreședinte al CFR, consilierul economic al lui Obama.
• Larry Sumers este un alt membru al echipei lui Obama, succesorul lui Rubin în postura de șef al Trezoreriei pe vremea lui (S)Clinton. Acesta a afirmat în 1991 că Banca Mondială ar trebui să permită aruncarea de deșeuri toxice în țările sărace pentru că asigurarea pentru viață va scădea în țările de unde provin aceste deșeuri. Ce alienare incredibilă și logică rece, dar perfect calculată. O gândire reducționistă, și absolut incredibilă…Iar acum acesta este șeful Consiliul Național pentru Economie, desemnat de Dl.Schimbare.
Păi, cum așa, tot oamenii care au cauzat criza financiară sunt acum puși de Obama să o demonteze? www.bloomberg.com ne informează că CAP – Center for American Progress, la distanță de doar trei blocuri față de Casa Albă, a devenit o sursă majoră de inițiative politice. Și cine finanțează CAP? George Soros. CAP nu este decât Proiectul Neocon pentru Noul Secol American sub un alt nume. Aceste două organizații (Proiectul Neocon și Noul Secol American) au dezvoltat și susținut politica lui Bush de război și suprimare a libertății. Iar acum se anunță că tot ei îl vor susține și sfătui și pe Dl.Înghețata-minune. CAP o să facă rahatul, iar Obama o să-l mănânce-n fața tuturor. De fapt, dacă am elimina retorica și gesturile teatrale, politicile celor doi (Bush și Obama) sunt identice.
La fel ca și toți președinții S.U.A, Obama este înconjurat de susținători ai intereselor evreiești. Și pe cine a ales Obama în super-echipa sa de vânzători de cârnați?
• Joe Biden (Bilderberg, CFR), un politician care îi susține mereu pe israeliți, sub orice circumstanță, așa cum a și afirmat.
• Rahm Emanuel a fost numit șeful staffului obamiam, membru al fostei organizații teroriste israelite – Irgun.
• Dennis Ross a fost numit consilier pentru probleme Orientului Mijlociu. Acesta i-a slujit pe Clinton și Bush, sau, mai bine zis, aceștia l-au slujit pe el.
• David Axelrod a fost șeful uriașei campanii electorale a lui Obama. Este un prieten apropiat a lui Rahm Emanuel. A făcut parte din primăria orașului Chicago, unul dintre cele mai corupte sisteme cunoscute vreodată.
Așa că, schimbare pe naiba, Dl.Zâmbărilă. Dar cele mai bizare, ciudate și înfricoșătoare legături pe care le are Obama cu mentorii săi vin din vremea tinereții acestuia. William Ayers și Bernardine Dohrn au fost cei care au fondat în ani 60 organizația teroristă ”Weather Underground” și au lansat o adevărată luptă împotriva oamenilor bogați. De asemenea, aceștia plănuiau să bombardeze Pentagonul și Clădirea Pentagonului. Dosarele penale împotriva lor au fost închise din cauza lipselor de probe (!), iar Ayers este și acum profesor la Universitatea Illinois din Chicago. Ayers a fost primul mentor al lui Obama până la lansarea oficială a acestuia în politică, în 1995.
Este aproape amuzant faptul că nu se știe sigur dacă Obama este sau nu cetățean plenipotențial al S.U.A (memorabil momentul în care refuză să țină mâna la inimă în timp ce se cântă imnul). El evită să demonstreze că este născut în S.U.A, și se califică astfel pentru postul de Președinte. El afirmă că este născut în Hawaii, dar bunica acestuia, fratele vitreg și sora vitregă din Kenya insistă că acesta s-ar fi născut acolo. Trecutul lui Obama este murdar, dar vor trece ani buni până când gloata va începe să gândească prin indivizi. Ar fi culmea să fie făcute publice multe din aceste lucruri care sunt sintetizate aici (adevăratele eforturi le-a depus David Icke), și Obama să spun – ”Hey, that was in the past, I can change!”
Pentru prima oară, populația de culoare neagră a Americii a avut pe cine să voteze cu adevărat, dar de fapt, ei nu au votat primul președinte negru, dar prima mască neagră, care reprezintă interesele tot ale acelor fețe albe, familiile și legăturile cărora mențineau comerțul cu sclavi.
Omul acesta este un escroc controlat de niște super-escroci. Pentru aceștia, Obama este doar un alt mod de a atinge un sfârșit, iar dacă asasinarea acestuia ar cauza un război civil, atunci nu vor sta prea mult pe gânduri. Poate vor trece doi ani, trei sau patru, până când această marionetă va începe să putrezească și îi vom vedea adevăratele mișcări – bete și oarbe. Dar până atunci, spectacolul Schimbarea este în plină desfășurare, iar îngețatele-minune își fac efectul sedativ. Ce păcat că ne place așa de mult să fim îndulciți…
Am vrut un vis, dar vom obține un coșmar.
p.s – mulțumesc pentru răbdarea de care ați dat dovadă, sunt convins că a meritat. O mică parte din adevărat v-a pătruns prin ochii curioși care au alergat printre rânduri.
Comentarii recente