Electrice.MD's Blog

Energia eoliană este o sursă de energie regenerabila generată din puterea vântului. La sfârşitul anului 2006, capacitatea mondială a generatoarelor eoliene era de 73904 MW, acestea producând ceva mai mult de 1% din necesarul mondial de energie electrică.

Deşi încă o sursă relativ minoră de energie electrică pentru majoritatea ţărilor, producţia energiei eoliene a crescut practic de cinci ori între 1999 şi 2006, ajungându-se ca, în unele ţări, ponderea energiei eoliene în consumul total de energie să fie semnificativ: Danemarca (23%), Spania (8%), Germania (6%).

Vânturile se formează deorece soarele nu încălzeşte Pământul uniform, fapt care creează mişcări de aer. Energia cinetică din vânt poate fi folosită pentru a roti nişte turbine, care sunt capabile de a genera electricitate. Unele turbine pot produce 5 MW, deşi aceasta necesită o viteză a vântului de aproximativ 5,5 m/s, sau 20 de kilometri pe oră. Puţine zone pe pământ au aceste viteze ale vântului, dar vânturi mai puternice se pot găsi la altitudini mai mari şi în zone oceanice.

Energia eoliană este folosită extensiv în ziua de astăzi, şi turbine noi de vânt se construiesc în toată lumea, energia eoliană fiind sursa de energie cu cea mai rapidă creştere în ultimii ani. Majoritatea turbinelor produc energie peste 25% din timp, acest procent crescând iarna, când vânturile sunt mai puternice.

Se crede că potentialul tehnic mondial al energiei eoliene poate să asigure de cinci ori mai multă energie decât este consumată acum. Acest nivel de exploatare ar necesita 12,7% din suprafaţă Pământul (excluzând oceanele) să fie acoperite de parcuri de turbine, presupunând că terenul ar fi acoperit cu 6 turbine mari de vânt pe kilometru pătrat. Aceste cifre nu iau în considerare îmbunătăţirea randamentului turbinelor şi a soluţiilor tehnice utilizate.

Continuarea articolului Energia eoliana

Biogazul este este termenul folosit pentru amestecul de gaze (metan, hidrogen şi bioxid de carbon etc.) de origine biogenă care iau naştere prin procesele de fermentaţie sau gazeificare a diferite substanţe organice. Aceste gaze servind prin ardere ca sursă energetică (energie biogenă). Energia obţinută din acest lanţ, biomasă→biogaz→curent electric şi agent termic, se numeşte energie regenerabilă, pe următorul considerent: dioxidul de carbon eliminat în atmosferă la arderea biogazului, reprezintă o cantitate cel mult egală cu cu cantitatea asimilată de plantele sau nutreţurile consumate de animale, în perioada lor vegetală.

Biogazul reprezintă un circuit închis de dioxid de carbon, spre deosebire de carburanţii fosili (gaz metan, cărbune, ţiţei) la arderea cărora se degajă dioxid de carbon care a fost asimilat cu multe mii de ani în urmă.

Biocombustibil gazos
Principalul avantaj al producerii unui combustibil gazos este posibilitatea folosirii lui in instalatiile energetice eficiente moderne, asa ca turbine pe gaze, motoare pe gaze si pile de combustie, marind eficienta folosirii combustibilului si reducind impactul asupra mediului. Principalele metode de obtinere a combustibilului gazos din biomasa sunt termogazificarea si fermentarea materiei organice. Metodele si implicatiile sunt descrise mai jos.

Termogazificarea biomasei
Gazificarea este o tehnologie matura, care si-a trait picul de dezvoltare in anii de pina la si in timpul razboiului al doilea mondial. Primul gazificator comercial a fost instalat in 1839, folosind aerul ca agent de oxidare. Ulterior, gazificatoarele au fost modificate pentru intrebuintarea diferitor combustibili solizi, imbunatatind substantial tehnologia. Gazificatoarele erau pe larg folosite in sistemele de incalzire orasenesti, pina in 1920, cind au fost treptat substituite de instalatiile de ardere a produselor petroliere. Astazi, deoarece preturile la petrol sunt in permanenta crestere si impactul asupra mediului devine o problema tot mai stringenta, gazificarea devine o tehnologie moderna si sofisticata.

Citeste tot articolul Biocombustibil gazos

Proiectul “energie verde” estei pe cale de implimentare, pentru a construi generatoare solare în deşert ce ar putea livra un sfert din necesarul Europei. o serie de centrale în Africa de Nord ar urma să livreze energie către casele şi fabricile din Europa până la finele următorului deceniu.

În câteva zile un consorţiu de 20 de firme germane se va întâlni la Munchen pentru a decide asupra finanţării proiectului de 400 de miliarde de euro, numit Desertec. Iniţiativa este susţinută de cancelarul german Angela Merkel şi nume mari din economie precum Siemens, Deutsche Bank, sau RWE şi E.ON. La întâlnire vor mai participa companiile energetice din Italia şi Spania, dar şi reprezentanţi ai Ligii Arabe şi ai Clubului de la Roma.

Experţii au calculat că Desertec ar putea acoperi cel puţin 15% din necesarul Europei şi va deveni funcţional în cel mult 10 ani. Până în 2050, contribuţia ar putea ajunge la 20-25%.

Deşi nu s-a stabilit încă o ţară gazdă, Desertec presupune o serie de centrale solare în Africa de Nord. Acesta vor concentra razele soarelui pentru a încălzi apa care va alimenta turbine pe aburi. Procesul este mai ieftin şi mai eficient decât forma tradiţională de energie solară, cu celule fotovoltaice.

Deşi proiectul există de multă vreme, costul i-a speriat până acum pe investitori. În plus, cu cât transporţi mai departe energia, cu atât se pierde mai mult. Acum însă Siemens a găsit şi foloseşte deja soluţia tehnică pentru a limita substanţiale aceste pierderi.